CATRE

Si pentru ca se pare ca nu am ucis blogul nici anul asta ... o sa imi permit ca prima postare de dupa "moarte" sa fie una cu un caracter extrem de personal in care ma voi adresa unui om din "foarte" apropierea mea. Si o sa ii spun nu doar sa citeasca, ci sa si gandeasca ce incerc sa ii transmit (asa cum stiu eu mai bine ... prin cuvintele altcuiva).

"În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare."

(In fiecare zi - Romulus Vulpescu)

Si povestile pot fi rescrise...

"Prima greseala e cea mai placuta
Cand stii c-ai pierdut, dar mai crezi in castig"