O seara ... cu multe ganduri ... imagini ... placeri triste ... si doruri necunoscute ...
O seara cu un om prea simplu si curat, un Cristi Buica deshis, care stie sa traiasca prea viu pentru un oras plin si mort ca al meu. Ca sfat ... macar mergeti sa il vedeti azi in El Comandante Primer, chiar daca ploua si efortul se pare ca e prea mare pentru bucurestenii plictisiti chiar si de viata lor.
Am auzit aseara vorbe simple si de bun simt, cum ca atunci cand oamenii ar discuta, ar renunta la orgolii si s-ar intelege intre ei, toata lumea ar avea de castigat; cum dragostea ar trebui sa fie pe viata; cum viata trebuie traita si privita ca un dar si o bucurie...
In rest... viata prin orasul Bucuresti e o prezentare ... totul tine de cum prezinti lucrurile ... si unele chiar nu le inteleg ... de ce nu ai spune ca un om din echipa ta face treaba buna si in alta parte (cu o alta echipa si de data asta in provincine, deci nu e motiv de concurenta) si preferi sa exui public o alta poveste?
De ce nu incearca unii oameni sa fie demni ... sa isi faca alegeri cu capul sus, ca sa nu ii ingreuneze pe ceilalti cu amaraciunea faptelor?
De ce imaginatia poate crea probleme in concret ... uneori ...
PS: nu ma luati (in totalitate) in seama ... afara ploua ... si mie imi e dor de mare
plus ca nu am deloc talent la scris :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu