Uneori furtunile sunt mute…pornesc brusc…te pierd in
zbuciumul lor...ai senzatia ca vezi o urma de lumina…si deodata se termina…la fel de brusc...si ai cazut...
Te trezesti, din cand in cand, din viata ta si te gandesti care a fost rostul a
tot ce ai trait.
Din pacate de multe ori am senzatia ca, din ceea ce traiesc, oamenii
nu inteleg nimic. Si mi-e frica de aceeasi cadere si mie. Fac aceleasi greseli, aleg acelasi tip de oameni, ajung in acelasi impas. Nu inteleg cum in jur se
petrec atat de multe lucruri care nu au nici o legatura cu mine…si totusi
oamenii asa traiesc…fara rost, fara zbateri, fara principii si fara vise.
Oare cum o sa imi dau seama cine e sub masca de langa mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu