Santa

Sunt multe scrieri zilele astea ... despre cadouri ... oameni mai buni ... petreceri ... sau singuratati...
Pe toate le traim fiecare dintre noi, in diferite cantitati si momente.
Cel mai bun cadou pe care il putem face este sa ne uitam, chiar si pret de 5 minute, cinstit in noi ... si sa recunoastem tot ce e de recunoscut. Este primul pas. Nu pot garanta ca asa va veni mos craciun.
E greu sa mai crezi in mos ........ atunci cand ... cu greu mai crezi in oameni ...
sau poate atunci ar trebui sa crezi mai mult? ... ca na ... atat ti-a mai ramas

Greselile mele...

Ma rup in bucati cat mai mici si ma intreb de ce nu mai pot sa ma regasesc.

Ma vand pe iluzii si imi pare rau ca am pierdut momentele reale.

Imi dau sufletul pentru oameni si ma mir ca nu il mai am apoi ... cand ei merg mai departe reintregiti, cu sufletul meu drept petic pe viata lor gaunoasa.

Ma aplec mai jos decat orice treapta ca urcarea sa fie mai facila pentru cel mai jos decat mine ... si raman acolo fara sa mai am putearea sa ma ridic ... caci nimeni nu mai e acolo sa imi intinda o mana.

Iubesc fara sa ma intreb daca merita ... fara sa ma gandesc ca celalalt nu alege la fel ...

                                                                    Rani deschise ...