Cicatrice de mai

Fiecare avem cicatrice... in diferite locuri, reprezentand puncte ale istoriei personale de viata. Sunt ca o harta trasata incet si adanc cu cerneala invizibila. Le purtam pretutindeni si uneori ranile noi care se suprapun  vechilor cicatrice le redeschid, iar rana in carne vie doare cu mai mare intensitate. 

Majoritatea ranilor se vindeca, dar in urma lor raman cicatricele. 

Chiar daca taieturile s-au inchis demult, durerea unora inca persista si o purtam in noi toata viata.

Santa

Sunt multe scrieri zilele astea ... despre cadouri ... oameni mai buni ... petreceri ... sau singuratati...
Pe toate le traim fiecare dintre noi, in diferite cantitati si momente.
Cel mai bun cadou pe care il putem face este sa ne uitam, chiar si pret de 5 minute, cinstit in noi ... si sa recunoastem tot ce e de recunoscut. Este primul pas. Nu pot garanta ca asa va veni mos craciun.
E greu sa mai crezi in mos ........ atunci cand ... cu greu mai crezi in oameni ...
sau poate atunci ar trebui sa crezi mai mult? ... ca na ... atat ti-a mai ramas

Greselile mele...

Ma rup in bucati cat mai mici si ma intreb de ce nu mai pot sa ma regasesc.

Ma vand pe iluzii si imi pare rau ca am pierdut momentele reale.

Imi dau sufletul pentru oameni si ma mir ca nu il mai am apoi ... cand ei merg mai departe reintregiti, cu sufletul meu drept petic pe viata lor gaunoasa.

Ma aplec mai jos decat orice treapta ca urcarea sa fie mai facila pentru cel mai jos decat mine ... si raman acolo fara sa mai am putearea sa ma ridic ... caci nimeni nu mai e acolo sa imi intinda o mana.

Iubesc fara sa ma intreb daca merita ... fara sa ma gandesc ca celalalt nu alege la fel ...

                                                                    Rani deschise ...

oameni

oamenii se prefac... Se prefac ca iubesc ... se prefac ca ii intereseaza soarta celui de langa ... se prefac ca le pasa ... se prefac ca sufera ... se prefac chiar si ca traiesc ... Cand stii asta? atunci cand asta auzi ... dar nimic din omul de langa nu se schimba, nimic nu creste si nimic nu se simte ... auzi doar vorbe ... frumoase, mestesugite sau doar potrivite ...
Cand a venit la tine ultima data cineva sa spuna "am gresit"? cand a intins o mana spre tine? sau cand a dat dovada ca a crescut si ca a devenit OM?
Eu am uitat cum este ... sau ... nici nu am aflat vreodata ...

Si doar in povestile vechi pana si o biata sperietoare isi dorea un suflet si putea sa devina om...

maine sau azi?

Viitorul e un concept pe care il folosim pentru a evita sa traim ziua de azi.
De cate ori nu ai zis ... am timp... sa mai las sa mai treaca putina vreme... poate alta data ...? Te-ai gandit vreodata ca acel timp s-ar putea sa nu mai vina? Te-ai gandit ca acum e singurul moment in care poti spune ceea ce gandesti...poti spune ce simti...poti face ce ti-ai dorit?
Traim nemultumiti si speram ca va fi mai bine ... Daca am face sa fie mai bine .... azi... acum?

Poza din interior

Uneori cea mai grea proba de sinceritate este fata de noi. De cand nu ati mai stat cu voi, sa va ganditi ce ati trait, ce ati facut, unde ati gresit si unde v-au gresit ceilalti... ce puteti schimba si ce nu...ce merita schimbat si ce e deja mort? Incercati ... s-ar putea sa fiti uimiti de ceea ce gasiti adanc.
Si uneori doar suferinta va poate aduce sa vedeti ce este cu adevarat in interior.

Cine e nebun

Oare ... daca in ultima vreme toti oamenii din jur par ca au innebunit ... inseamna ca sunt eu nebuna?