M-am uitat in mine, i-am privint pe cei din jur si m-am intrebat ...
oare vom renunta vreodata la noi ca sa reusim sa fim in sfarsit oameni?
Ne leaga de noi ambitiile ca niste baloane de sapun goale si frumos colorate. Si ne ducem departe, prinsi din mana in mana, pe un drum pe care demult am pierdut cararea si rostul.
Oare mai putem trai frumos? Oare mai putem zambi din inima? Oare inima o mai stim asculta?
gustul inimii transformă orice scenariu într-o gură de rai. trebuie să asculţi bătaia ritmică, sincronă cu universul, să pui frumuseţea din tine ca o lentilă înaintea lumii pe care o priveşti şi atunci, încet, încet, lumea se va transforma sub puterea intenţiei iubirii.
RăspundețiȘtergereşi speranţa, da, speranţa...