joi, 19 septembrie 2013

Stelele de pe cerul camerei mele


E ciudat cum unele lucruri prind radacini in noi…radacini atat de adanci incat le invie si ultima picatura de roua de dupa o noapte uscata de final de vara. Si imediat dupa, sus-ul devine jos.

Ma invart intr-o spirala, tot ce fac lasa urme in spate … si atunci cand inchid ochii si pasesc mai usor, ca sa ma aud pe mine in interior… ma ajung si trec peste mine… si ma trezesc in plina furtuna.

Sa fie oare de vina toamna … sa fie de vina o alta toamna, care inca alearga nebuna printre stelele de pe tavanul camerei mele?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu