O sa imi tin ochii strans inchisi…

O sa imi tin ochii strans inchisi…ca atunci, dimineata, cand te trezesti si esti undeva intre vis si realitate. In acel unic moment, totul e posibil si orice fantezie e a ta. Visul in care erai curge si se impleteste ca parte din real… Si zambesti…

Apoi … deschizi ochii … soarele te loveste cu putere … si realizezi …

O sa imi tin ochii strans inchisi…

Ganduri...inceput de intrebare

Uneori furtunile sunt mute…pornesc brusc…te pierd in zbuciumul lor...ai senzatia ca vezi o urma de lumina…si deodata se termina…la fel de brusc...si ai cazut...

Te trezesti, din cand in cand, din viata ta si te gandesti care a fost rostul a tot ce ai trait.

Din pacate de multe ori am senzatia ca, din ceea ce traiesc, oamenii nu inteleg nimic. Si mi-e frica de aceeasi cadere si mie. Fac aceleasi greseli, aleg acelasi tip de oameni, ajung in acelasi impas. Nu inteleg cum in jur se petrec atat de multe lucruri care nu au nici o legatura cu mine…si totusi oamenii asa traiesc…fara rost, fara zbateri, fara principii si fara vise.

Oare cum o sa imi dau seama cine e sub masca de langa mine?

Adevarul cum mi-a aparut azi

Adevãrul e greu de spus.

Adevãrul e... ciudat.

Si, de cele mai multe ori, adevãrul doare.

Oamenii spun cã vor adevãrul. Dar oare chiar vor sã-l afle?

Adevãrul e dureros...

De fapt nimeni nu vrea sã-l audã, mai ales dacã doare.

Câteodatã spunem adevãrul, pentru cã adevãrul e tot ce putem sã oferim.

Uneori spunem adevãrul pentru cã trebuie sã-l spunem cu voce tare ca sã-l auzim si noi cu adevãrat

Si uneori spunem adevãrul, pentru cã nu putem sã ne abtinem.

Si uneori, le spunem adevãrul,

pentru cã... le datorãm mãcar atât.

(azi mi-am gasit ideile in Grey's Anatomy)

Semn de viata

Si pentru ca am parasit aceste "meleaguri" ... nu puteam sa revin aici decat cu ceva bun...
ascult noul album Leonard Cohen ... nu amanati sa o faceti si voi :)

"Sometimes I'd head for the highway
I'm old and the mirrors don't lie
But crazy has places to hide in 
That are deeper than any goodbye"

CATRE

Si pentru ca se pare ca nu am ucis blogul nici anul asta ... o sa imi permit ca prima postare de dupa "moarte" sa fie una cu un caracter extrem de personal in care ma voi adresa unui om din "foarte" apropierea mea. Si o sa ii spun nu doar sa citeasca, ci sa si gandeasca ce incerc sa ii transmit (asa cum stiu eu mai bine ... prin cuvintele altcuiva).

"În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare."

(In fiecare zi - Romulus Vulpescu)

Si povestile pot fi rescrise...

"Prima greseala e cea mai placuta
Cand stii c-ai pierdut, dar mai crezi in castig"

Ziua in care m-am iubit cu adevarat

"În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Si atunci, am putut să mă linistesc.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste …Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că nelinistea si suferinta mea emotională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste…Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viată diferită si am început să înteleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greseală să fortez o situatie sau o persoană, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiti si că nu este momentul …
Astăzi, stiu că aceasta se numeste… Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez detot ceea ce nu era benefic…
Persoane, situatii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, ratiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, stiu că aceasta se numeste…Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber si am renuntat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor.
Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place si în ritmul meu.
Astăzi, stiu că aceasta se numește…Simplitate.

In ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am intotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înselat.
Astăzi, am descoperit…Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viată. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Si aceasta se numeste…Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că ratiunea mă poate înşela şi dezamăgi.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Si toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiesti cu adevărat."

Charlie Chaplin

Adevarul...

Si descopar … prea tarziu probabil … Adevarul

Ca nu conteaza cum arati ... conteaza cum te crezi ...

Ca nu conteaza ce doresti ... ci cat esti dispus sa accepti pentru a obtine...

Ca lupta nu e niciodata dreapta ... asa cum nici viata nu e ...

Ca nu e ... “bine faci, bine primesti” ...

Ca lumea e a celor care isi urmaresc scopul ...

Ca multi oameni sunt nefericiti si insista in asta ...

Ca e important e sa iti ocupi viata cu ceva ... din pacate de multe ori ... doar ceva ...

Unele lucruri au si final...

Dupa aproape 2 ani si 80 de postari ma gandesc ca e timpul sa dispar de aici... avand in vedere faptul ca sufletul conteaza mult pentru a duce ceva mai departe ...
O sa meditez la acest subiect pana pe 15 decembrie ... cand blogul ar face 2 ani de viata.

ce_va Urma ...

you want to see me down
crawling on the ground
begging for your help
you'll be the better man

you want to see me crawl
confused by lack of hope
you'll get the perfect chance
to prove your style and grace

Well what scares me the most is to lose all that hurts
And what drives me insane is the waste of your games
You got to let it go

you want me in your race
to stay behind your pace
the leader and the clown
I'll be the smiling one

you want to see me hurt
alone with your support
you need a chance just one
to be the better man

Well what scares me the most is to lose all that hurts
And what drives me insane is the waste of your games

Let it all go, let it all come

PS: se pare ca in ultima vreme am ramas fara cuvinte si ma folosesc de cei care le au

Trezeste-te...

Daca te-ai gandi ca maine nu mai exista si te-ai uita la viata ta oare ce ai pastra si ce ai schimba?

E bine sa ne gandim in fiecare zi asa ...

E singura noastra sansa sa fim mai mult...

Si nu mai amana ... s-ar putea sa nu mai ai timp...Traieste!

Macar unii pot sa spuna...

Pentru toti barbatii si pentru nici unul...

Tot ce pot spune azi... si cum eu nu mai am cuvinte...

"Aşa cum am spus, nu mă tem de concluzii
Şi nici de premize, doar de urmări
Când timpul măsoară cu arii păcatul
În el e sentinţa, nu-n judecător

Şi starea ramâne la fel de albastră
Patima noastră curge-nainte
Căci vremea nu iartă nimic din ce este
Nici chiar adevărul ascuns de cuvinte"

Valeriu Sterian - Concluzie

Momente de zi

Surpriza diminetii ... cafeaua … o cana cu ness … mai diferit … un fotoliu la aer ... in spatele perdelei trase ...

Un greu asa de frumos.

O discutie cu “un cineva” ... un atins in interiorul meu ... adanc si plin ...

Si mirosul care nu mai iese din piele ... 

si ascultam

Absurdul dintr-o miercuri

O seara ... cu multe ganduri ... imagini ... placeri triste ... si doruri necunoscute ...

O seara cu un om prea simplu si curat, un Cristi Buica deshis, care stie sa traiasca prea viu pentru un oras plin si mort ca al meu. Ca sfat ... macar mergeti sa il vedeti azi in El Comandante Primer, chiar daca ploua si efortul se pare ca e prea mare pentru bucurestenii plictisiti chiar si de viata lor.

Am auzit aseara vorbe simple si de bun simt, cum ca atunci cand oamenii ar discuta, ar renunta la orgolii si s-ar intelege intre ei, toata lumea ar avea de castigat; cum dragostea ar trebui sa fie pe viata; cum viata trebuie traita si privita ca un dar si o bucurie...

In rest... viata prin orasul Bucuresti e o prezentare ... totul tine de cum prezinti lucrurile ... si unele chiar nu le inteleg ... de ce nu ai spune ca un om din echipa ta face treaba buna si in alta parte (cu o alta echipa si  de data asta in provincine, deci nu e motiv de concurenta) si preferi sa exui public o alta poveste?

De ce nu incearca unii oameni sa fie demni ... sa isi faca alegeri cu capul sus, ca sa nu ii ingreuneze pe ceilalti cu amaraciunea faptelor?

De ce imaginatia poate crea probleme in concret ... uneori ...

PS: nu ma luati (in totalitate) in seama ... afara ploua ... si mie imi e dor de mare

plus ca nu am deloc talent la scris :(

De-a dreptul muzicali

Si pentru ca acasa am niste interpreti desavarsiti (si din pacate neobositi) ... am zis sa ii prezint:

Si ... producatoarea lor: